Te antrenezi când ești bolnav sau accidentat?
Din ce am citit pe internet, auzit de la alții sau chiar de la unii antrenori, am dat și de informația că nu e bine să ne antrenăm atunci când suntem răciți, bolnavi sau accidentați.
Să vorbim pe un exemplu concret: la un diagnostic de pinten calcanean plantar și ahilian, care duce la dureri in timpul alergării la calcâi și tendonul lui ahile, fizioterapeutul a recomandat repaos total de la alergare pe durata tratamentului pentru a nu agrava inflamația și încetini recuperarea.
La un asemenea diagnostic sunt două opțiuni: să punem pe pauză antrenamentele (chiar dacă se apropie cursa pentru care ne pregătim) sau să alergăm în continuare (poate mai puțin, mai ușor, să luăm antiinflamatoare, să folosim creme, să schimbăm pantofii de alergare, să facem fizioterapie, etc). Cu siguranță sunt persoane care ar opta pentru varianta a doua.
Să vedem de ce.
O explicație de simț comun este că acea persoană este foarte hotârâtă, centrată pe scop și face sacrificiile necesare pentru a-și îndeplini planul.
Totul pare în regulă până acum și chiar de înțeles. Mai mult, o mare parte din noi chiar am încuraja și lăuda aceste inițiative spunând că uite așa arată un sportiv dedicat, care nu se lasă în fața unui obstacol. Poate chiar o interpretăm drept conștiinciozitate. Are sens în logica de simț comun.
O altă explicație derivă din studii de specialitate.
În lucrarea Normalizarea emoțiilor și neglijarea problemelor de sănătate la elitele din sportul amator a lui Jane Lee Sinden, 2010, publicată în Journal of Clinical Sport Psychology, reiese că:
Sportivii amatori cu rezultate ridicate sunt în stare să se antreneze chiar și atunci când sunt bolnavi sau accidentați deoarece au internalizat o normă promovată de antrenori și de alți sportivi din comunitate.
Cu alte cuvinte, au învățat că este bun și de dorit acest comportament, chiar dacă ar fi împotriva sfaturilor medicale ale specialiștilor, fiindcă așa se face. Și așa se face fiindcă emoțiile asociate cu accidentarea și boala sunt văzute ca și slăbiciune, iraționale, negative, feminine și de ținut în privat.
Mai mult, au fost învățați asta prin pedepse, adică ironii, critici, umilințe, retragerea unor beneficii, prin modelare, adică au văzut la alții mai buni sau la fel de buni și prin evaluări, li s-au făcut teste și au mers la competiții la care nu au performat.
Sigur, explicația de mai sus se referă la sportivii amatori cu rezultate, aflați într-un mediu foarte competitiv, dar dacă te-ai antrenat vreodată bolnav sau accidentat crezând în sinea ta că dacă nu ieși la sport ești slab mental, atunci te poți întreba de ce faci asta și vezi dacă:
- te crezi mai puternic mental atunci când te antrenezi cu dureri?
- crezi că e mai important antrenamentul decât starea organismului din acel moment?
- crezi că emoțiile pe care le simți atunci când ești accindetat sau bolnav sunt feminine, iraționale negative sau semn de slăbiciune?
Iată și câteva întrebări care te pot ajuta să decizi dacă mergi la antrenament când ești răcit, ușor accidentat sau ai alte probleme de sănătate:
- Cât fitness pierd în mod real dacă nu mă antrenez acum?
- Ce se întâmplă la nivel fiziologic dacă totuși mă antrenez?
- Cum va evolua starea mea de sănătate dacă mai antrenez acum?
- Ce ar spune un doctor în condițiile acestea?
- Ce sfaturi mi-ar da un antrenor?
Dacă faci sport și dorești rezultate, se întâmplă să te accidentezi și să te îmbolnăvești și asta te stresează dar nu știi cum să gestionezi, poți apela la noi pentru consultație și ajutor.
Articol scris de Cristina Cecan