Află ce tip de motivație ai în sport

Scris de Cristina Cecan, Instructor sportiv licențiat în psihologie

(Sursă foto: Training Peaks – www.trainingpeaks.com)

„Pe măsură ce suntem tot mai capabili în sportul care ne place, ne vom menține motivația.”

În articolul precedent prezentam ce este motivația în sport potrivit a două teorii consacrate din literatura de specialitate: Teoria atingerii scopurilor (TAS) și Teoria auto-determinării (TAD).  (detalii aici:https://www.ultrafitness.ro/ce-se-intampla-cand-ramanem-fara-motivatie/). Concluzia primei teorii era că dacă dorim să ne menținem motivația în sport atunci merită să ne concentrăm pe fiecare antrenament în parte și pe ce învățăm din el. De exemplu, îmi propun să îmi dezvolt rezistența la alergare, tehnica sau viteza pe anumite trasee și mă concentrez pe activitățile care mă ajută să ajung acolo, cum ar fi să dezvolt explozie musculară prin sprinturi sau cadența pe plat. Pentru cei care se antrenează singuri, asta implică să studieze factorii care conduc la eficiență, să structureze antrenamentele adecvat, să monitorizeze și să testeze periodic. Pentru cei care colaborează cu un antrenor, acesta se ocupă de tot tabloul din spatele obiectivelor iar o comunicare bună ajută să se înțeleagă acest proces. Pe măsură ce suntem tot mai capabili în sportul care ne place, ne vom menține motivația.

(Sursă foto: Training Peaks – www.trainingpeaks.com)

„În sport, dacă avem suficientă libertate, dacă ne dezvoltăm abilitățile și avem și cu cine să ne bucurăm de toate acestea, atunci vom rămâne motivați.”

A doua teorie, TAD, este mai generală și explică motivația din orice domeniu, nu strict în sport. Pe scurt, avem nevoi de bază care dacă sunt satisfăcute, atunci ne păstrăm motivația. Astfel de nevoi sunt: autonomia, competența și relaționarea. Totodată, dacă mediul în care trăim ne oferă suport în satisfacerea acest nevoi, vom fi mai eficienți. Așadar, e important să ne creăm propriile acțiuni, să fim buni la asta și să împărtășim și cu alții ceea ce facem.

În sport, dacă avem suficientă libertate, de exemplu, să ne alegem noi cursele, dacă ne dezvoltăm abilitățile, cum ar fi forma în alergare și avem și cu cine să ne bucurăm de toate acestea, atunci vom rămâne motivați.

Partea interesantă, însă, este că motivația nu e un atribut singular ci este un continuum. Iar aici intră motivația intrinsecă și cea extrinsecă. Adică, ne putem implica într-o activitate de dragul ei, pentru că este interesantă și satisfăcătoare pentru noi sau o putem face pentru recompense și chiar pentru a evita pedepse. De regulă pendulăm între acestea două în diferite momente ale anului competițional. Dat că este implicat și mediul în care trăim, motivația mai poate fi autonomă, adică generată de propria persoană sau controlată, indusă de altcineva. Spre exemplu, la sportivii tineri, antrenorul este cel care crează motivația prin oferirea de recompense precum lauda. În cazul alergătorilor amatori, motivația este influențată de organizatorii de concursuri care oferă medalii și premii de participare, prin urmare este într-o măsură controlată.

Toate aceste motivații au rezultate diferite. Unele forme ale motivației se păstrează pe termen lung, altele pe termen scurt. Este evident că pentru obiective pe termen lung avem nevoie de motivații de durată iar pentru scopuri imediate, este suficientă o motivație pe termen scurt.

Concluzia studiilor de specialitate este că ambele teorii, deși diferite, arată clar că pentru a rămâne motivați e important să ne implicăm în ce avem de făcut la antrenament, totodată menținând și o doză de libertare și autonomie.

Mai precis, să fac în așa fel încât chiar să învăț ceva palpabil și măsurabil în sportul ales. Pe lângă asta, să am o doză de libertare asupra procesului meu. Asta poate fi să-mi aleg eu concursurile, să iau decizii fără presiune din exterior în timpul unei curse, să îmi organizez singur programul, să pot ieși la antrenamente fără să dau explicații sau să depind de programul altora, să nu fiu dependent de aprecierile celor din jur și așa mai departe. Atenție, această libertate vine cu responsabilitate. Să nu uităm de scopurile realiste și dacă colaborăm cu un antrenor, să încorporăm armonios sfaturile lui.

Acum, important este să știi tu ce te motivează pe tine. Pentru asta ți-am pregătit următoarele întrebări de ghidaj alături de sfaturi practice. Acestea sunt doar orientative și nu înlocuiesc o analiză amănunțită. Te poți regăsi în mai multe tipuri de motivație.

1. Te consideri o persoană rațională?
2. Ai o impresie destul de clară despre cum funționează lucrurile în sportul pe care îl practici?
3. Setezi mereu obiective pe care ți le propui să le atingi?
4. Vrei să devii bun în sportul pe care îl practici deoarece asta valorează societatea?

Dacă ai răspuns cu DA la 2 din 4 întrebări, atunci pentru tine funcționează pe termen lung să setezi scopuri. Atingerea lor îți va genera motivația necesară să continui. Prin urmare, asigură-te că acestea sunt clare, realiste și cât mai precise. Notează-le undeva la vedere, fă un calendar mare, planifică singur sau împreună cu un antrenor și bifează etapele parcurse. Cu toate acestea, dacă vei stabili obiective care nu vin din interiorul tău ci sunt generate de alții, motivația va scădea. Dacă îți vei seta activități doar ca să aduni apreciere sau de frică că vei fi desconsiderat, atunci motivația va scădea. Așadar, fii cât mai autentic și stabilește obiective de a deveni real mai bun în sportul tău și de a dezvolta competențe.

5. Comunitatea din jurul sportului tău te atrage foarte mult?
6. Îți place libertatea pe care ți-o oferă cursele?
7. Îți place să vezi cum evoluezi de la o perioadă la alta?
8. Dorești să împărtășești cu ceilalți antrenamente, idei sau informații?

Dacă ai răspuns cu DA la 2 din 4 întrebări, atunci pentru tine funcționează să te exprimi, să ai autonomie, să știi să te descurci singur, să poți lua decizii informate și eficiente, să te bucuri alături de ceilalți de ce oferă sportul. Caută să rămâi implicat în activitate de dragul ei și vezi ce anume te satisface. Nu încerca să împrumuți obiectivele altora sau să creezi obiective care doar sună pompos. Rămâi fidel nivelului tău de competență și pregătire, nu dori prea mult într-un timp prea scurt. Planifică creșteri prin dezvoltări de abilități și încearcă să nu îți stabilești programe rigide de antrenament. Dacă te antrenezi cu un antrenor, explică-i nevoia ta de autonomie dar atenție, ține tot de tine să cauți modalități prin care să încorporezi sfaturile antrenorului tău.

9. Fac sport de dragul sportului.
10. Îmi place să experimentez situații, antrenamente noi.
11. Găsesc antrenamente interesante chiar dacă sunt dificile.
12. Îmi plac rezultatele aduse de sport indiferent care sunt acestea.

Dacă ai răspuns cu DA la 2 din 4 întrebări, ai o motivație intrinsecă. Simți că atracția ta pentru sport vine din interior. Ești deschis și dornic să explorezi cât mai mult și simți satisfacție. Este în regulă să stabilești obiective, să faci planuri, să faci sport atât cât îți permit resursele proprii. Fii atent însă la așteptări. Nu stabili așteptări care depășesc zona ta satisfacție și nu sacrifica plăcerea sportului. Asta nu înseamnă să eviți disconfortul dat de antrenamente sau să te expui doar la ce este ușor și plăcut ci înseamnă să nu faci sacrificii doar de dragul rezultatelor. Lasă rezultatele să fie adiacente și cultivă în continuare curiozitatea și plăcerea mișcării. Atenție, poți cădea și în extrema în care refuzi orice disconfort și râmâi doar în zona de confort. Știm că pentru dezvoltare e nevoie să împingi limite așa că încearcă și bucură-te de ce aduc provocările.

13. Sunt foarte interesat de reacția celor din jur legat de reușitele mele.
14. Îmi place să am rezultate fiindcă așa îmi arăt recunoștința față de cei dragi.
15. Mă deranjează când sar peste antrenamente și nu urmez planificarea 100%.
16. Îmi place să demonstrez că sunt bun în sportul pe care îl practic.

Dacă ai răspun cu DA la 2 din 4 întrebări, ai o motivație extrinsecă. Faptul că primești aprecieri, că nu îi dezamăgești pe ceilalți, că îți demonstrezi calitatea sportivă, te fac să continui în sportul ales. Această formă de motivație este puternică. Ține cont însă că poate fi pe termn scurt. Poate să creeze frustrare sau te poate face să urmărești scopuri care îți pun în pericol sănătatea sau deteriorează relațiile cu cei din jur. Atâta timp cât ești conștient de limitele acestui tip de motivație, te va ajuta. Nu te baza prea mult timp sau doar pe ea. Cultivă și alte tipuri cum ar fi motivația intrinsecă sau dezvoltarea de competențe și atingerea de obiective.